Inspirate din realitate

Dialog cu mine. La 11 noaptea.

Context: în această după-amiază de ianuarie, în prima săptămână a anului, am reușit să îmi uit portofelul într-o parcare. Nu l-am mai găsit!

 

 

Și am început să vorbesc singură.

 

 

Andreea: – Cum ai reușit iar? Cum? Iaaar?

 

Tot Andreea: – Ce întrebare e asta? Se mai întâmplă.

 

Andreea: – Nu ți se pare că se întâmplă cam des?

 

Tot Andreea: – Și cam ce ai vrea să fac acum? Hai să ne concentrăm pe ce putem rezolva?

 

Andreea: – Cum ar fi?

 

Tot Andreea: – Le luăm noi pe rând, cu calm!

 

Andreea: – Mda. Bani aveai în el?

 

Tot Andreea: – Aveam. Dar nu foarte mulți. Nu e mare pagubă în conceni.

 

Andreea: – Bine. Acte aveai?

 

Tot Andreea: – Aveam.

 

Andreea: – Ce acte?

 

Tot Andreea: – Buletinul.

 

Andreea: – Buleeeetinul? Ăla pe care abia îl făcusei, cu 700 de eforturi?

 

Tot Andreea: – Da, ăla! Dar vezi că azi înainte să îl pierdem am fost la banca, la ANAF, la compania de telefoane, să facem a treia doza de vaccin…practic, am rezolvat o mulțime de treburi și în următoarele zile nu mai avem nevoie urgentă de buletin. Și cine știe, poate apare.

 

Andreea: – Aaaaaaaaaa!!!!!! (Inserează nervi și lacrimi). Și ce mai aveai?

 

Tot Andreea: – Eh, niște carduri de la bancă, ăla de sănatate și una, alta.

 

Andreea: – Ce una alta?

 

Tot Andreea: – O monedă simbolică!

 

Andreea: – Ai pierdut moneda????

 

Tot Andreea: – Nu pot să spun că am pierdut chiar moneda. S-a întâmplat să pierd portofelul și na…și moneda.

 

Andreea: – (replică intimă ce nu poate fi redată public)

 

Tot Andreea: – Stai femeie calmă, până la urmă ce făceai cu ea!? Știi ăia 2 euro care s-au băgat în aparatul de suveniruri pentru a ieși moneda ta? Consideră-i o metafora a celor doi bani pe care i-a dat pe tine.

 

Andreea: – Hai că ești…!

 

Tot Andreea: – Și până la urmă nu îți făcusei un tatuaj, care să îți aducă aminte până ieși la pensie de povestea din care ai scos și moneda? E suficient.

 

Andreea: – Lasă-o baltă! Hai acasă! Că mi-e rău!

 

Tot Andreea: – Hai, dar știi…erau și cheile de la casă în portofel.

 

Andreea – Unde eraaaau? Când vreodată pui tu cheile de la casă în portofel?

 

Tot Andreea: – Mai niciodată. Dar azi le-am pus!

 

Andreea: – Nu, nu, că nu mai pot cu tine! Mi-e rău! Mă doare capul, mă dor dinții, mă dor toate! M-ai enervat! Hai!

 

Tot Andreea: – Ți-e rau de la vaccin, pentru că nouă nu ni se mai face rău pe fond nervos, remember?

 

Andreea: – Aaaaaa! Cum intrăm în casă?

 

Tot Andreea: – Cerem cheia de rezervă, prin bolt?

 

Andreea: – Tu îți amintești ce s-a întâmplat ultima oară când ai cerut cheia de rezervă la ore târzii?

 

Tot Andreea: – Da. Dar vezi tu, de asta aveam moneda. 🙂

 

Andreea: – Și în bloc cum intrăm, deșteapto?

 

Tot Andreea: – Am un plan.

 

Andreea: – O să leșin!

 

Tot Andreea: – Mâine o să fie mai bine!

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.