Toate drumurile duc la ....

Et tu, Brute?

Știi că astea au fost cele din urmă cuvinte ale lui Cezar. Cum care Cezar? Cezar ăla de la Roma! Cum care Roma? Roma aia pomenită în versuri scrise în notes,pe un Samsung, în nopți cu stele multe. Roma aia care va rămâne mereu asociată unei idei imorale și indecente. Roma e reală, există pe hartă, dar nu pot să o mai văd acum. Nici nu vreau.

 

 

Dacă ne întorcem spre povești din istorie(nu, nu istoria noastră, ci aia de se predă la școală), Roma a avut o mândră tradiție republicană, iar Cezar se voia împărat. Probabil îți amintești asta din școală. Și pentru că se voia împărat, îi deranja pe unii. Ăia au decis să îl omoare. Atunci a apărut Brutus. Brutus era prietenul cel mai bun al lui Cezar. Și asta știi, sper.  Eh bine, Brutus ăsta a avut rol principal în asasinarea lui Cezar. Ție ți se pare normal?Că mie nu. Adică…fuck Brutus! Așa ceva nu se face!

 

 

Acum, cu siguranță Brutus a crezut că face ce-i mai bine pentru el. A crezut. Până la urmă, nu sunt eu în măsură să îi fac vreo analiză psihologică, dar îmi permit să îmi susțin ideea că dacă ești copt la mine, nu dai în prieteni. Sau în cazul extrem în care ești nevoit să dai(să presupunem) vii cu o minimă explicație și cu o soluție de minimalizare a daunelor(de orice natură ar fi ele). Nu crezi?

 

 

Dacă Brutus dispare ca măgaru-n ceață și când reapare are impresia că Cezar tre’ să îi ceară scuze din groapă, e nasol. Pentru că ghici ce? Cezar tre’ să își ceară niște scuze. În oglindă. Pentru că Cezar e mișto. Cezar e frumoasă și deșteaptă și ar trebui să se uite în oglindă și să spună scuzele cu intonație, în propria-i direcție, pentru că nu, nu trebuia să ajungă în situația asta.

 

 

Cezar a înviat și și-a făcut cont pe Tinder. Maybe.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.